Despre carte: 2006 / „Sofistul”, precum „Parmenide”, sunt dialoguri în care Platon dezvăluie esența filozofiei sale, tema ideilor. Însăși prezentarea lui Platon a gândirii sale se schimbă considerabil. În locul mitului cu semnificația sa figurativă vine o prezentare terminologică rafinată și strict conceptuală. Cadrul intelectual al platonismului, deja conturat atât în ​​Simpozion, cât și în Fedru, rămâne neschimbat. Problematica care se află în câmpul vizual al lui Platon este, de asemenea, neschimbată, poate fi simțită chiar în titlurile dialogurilor „Sofist” și „Parmenide” - ele, desigur, surprind cele mai importante dintre tendințele ideologice ale filozofiei preplatonice; care a alimentat platonismul și a făcut sinteza lui Platon atât de clară parcă elastică și convexă. Atât sofiștii, în patosul gândirii „atot-corozive”, în tema relației, absorbția și dizolvarea ființei, cât și Parmenide în tema ființei, negând relația, sunt caracteristici și integrale în cel mai înalt sens al cuvântului..